Mircea Lucescu luptă cu Şahtior pentru Cupa UEFA la Istanbul, într-un oraş unde este iubit ca nicăieri în altă parte. Pentru a vedea cât de mult ţin turcii la Lucescu pe care-l consideră argumentul suprem al performanţei în fotbal, să vă spun o scurtă povestioară:
Prin 2003 s-a jucat un meci Rapid – Beşiktaş la Bucureşti, un amical care făcea parte dintr-un fel de patrulater, nimic important. Totuşi, la meci au venit ziarişti turci, şi trei dintre ei stăteau la masa presei chiar în faţa mea. În faţa turcilor se intindea tribuna. Chiar în rândul de scaune din faţa mesei presei, vreo trei puşti de vreo 12-13 ani se zbenguiau aşteptând începutul meciului. Se mai uitau din când în când la turcii care sporovăiau în limba lor. La un moment dat, brusc, unul dintre copii s-a întors şi i-a arătat unui turc cu degetele Rapid 2 – Beşiktaş 0. Turcul a făcut un gest de lehamite şi de superioritate şi se foia că nu ştia cum să explice copilului ce aberaţie spusese, ca Besiktas era echipa mult mai buna… La un moment dat ochii i-au picat pe foia de joc cu echipele. I-a făcut copilului semn cu degetul să se apropie şi să se uite pe foaie. Cu degetul, turcul i-a arătat: „Rapid….trainer… Rednic….Beşiktaş….trainer….Lucescu”, Go, leave me alone!..” şi zâmbind a făcut un gest de genul…. „ce mai vrei frate…dispari!!. Copilul s-a uitat un pic confuz şi nu a mai zis nimic…
