Aceste este sloganul nationalei Italiei. Ce inseamna intelege cam tot romanul. Ce reprezinta e greu de priceput pentru multi. Italienii gandesc fotbalul ca pe o poezie si il joaca de parca ar fi o instructie militara. Ei nu urmaresc frumusetea sau spectacolul. Jocul Italiei este ca o strofa cu rima alba. Are ritm, are geniu, dar nu suna bine. Italienii nu joaca cu zambetul pe buze, ci de parca ar fi primit o lovitura la ficat. Pentru ca fotbalul in Italia este la fel ca viata: inseama munca surda, sacrificiu si chin. Inseamna noroc, sansa, oportunitati speculate si lacrimi la finalul unui meci castigat dintr-un penalty usor acordat in minutul 90+2. ”Calcio” este numele fotbalului unde un gol oribil este preferat unei bare frumoase. Este fotbalul unde poti spera mereu si unde poti ajunge de la un 0-3 la un sfert de finala la Euro. De aceea macaronarii, broscarii sau luigii sunt cei mai buni. Si tot de aceea, cerul este mereu mai albastru… (Cristi)

Asteptand meciul cu Italia, ma gandesc ce mare surpriza poate fi Romania? Nu neaparat in meciul asta, cat la intregul turneu final. Nici nu terminasem meciurile din grupa preliminara si oameniii lui Piturca, sefii FRF si presa se gandeau la semifinale sau chiar la finala. Toate adeversarele din grupa ne-au laudat si ne-au prezis ca putem ajunge in sferturi. Dupa puctul luat Frantei cu un joc la ciupeala (justificat de altfel la cate batai ne-am luat jucand spectaculos), ne gandim iarasi la sferturi si de ce nu, chiar ar fi pacat sa nu o facem si la semifinale!!!. Pai e normal asa ceva? Oare in 1992 jucatorii danezi care au inceput turneul cu nisip de pe plaja in par se gandeau la finala? Oare grecii, chiar si dupa ce au batut Portugalia in primul meci de la Euro 2004 credeau ca vor castiga trofeul? Bineinteles ca nu. De aceea au fost surprize, si de aceea au si castigat. Pentru a nu au gandit atat de departe. Pentru ca au mers din aproape in aproape. Noi insa dovedim o mentalitate de adevarati invingatori. Vrem finala dupa 8 ani de uitat la televizor. Si mai facem misto de Gigi Becali cand spune ca vrea sferturi in Liga….

In urma cu 61 de ani, pe 7 iunie a luat nastere cel mai titrat club sportiv din Romania, ASA Bucuresti. Trecut succesiv prin CSCA, CCA si acum Steaua, clubul ros-albastru a stralucit in Europa mai ales prin sectiile de fotbal, handbal si volei masculin.

Fotbal, FC Steaua Bucuresti

48 de trofee interne

Cupa Campionilor (1986) finalista in 1989 si Supercupa Europei (1987)

209 meciuri jucate in cupele europene si locul 27 in istoria competiilor continentale fiind al treilea club din Europa de Est dupa Dinamo Kiev si Steaua Rosie Belgrad

Handbal, HC Steaua MFA Bucuresti

37 de trofe intrene + 7 la handbal in 11

2 Cupe ale Campionilor (1966 si 1977), finalista in 1989 si Cupa Challenge in 2006

Volei masculin

De doua ori finalista in Cupa Campionilor (1969 si 1979) si de patru ori finalista in Cupa Cupelor (1979, 1981, 1982 si 1986)

Ati vazut filmul cu acest nume? Daca nu, va povestesc pe scurt care-i treaba. Cativa bogatasi si-au facut o pasiune in a invita la cina, unul cate unul, diversi gogomani cunoscuti. Omul venea fara sa stie care este scopul invitarii sale. Era tratat bine, cu mancaruri alese si bauturi scumpe si se simtea rege cand de fapt bogatii radeau de se stricau de prostia lui. La final baietii smecheri se felicitau si exclamau: “Ba, dar prost e asta!”. Asa patesc echipele romanesti in Liga Campionilor. Cum nu pot exista numai meciuri Manchester - Barca sau Milan - Real, e nevoie si de fraieri in grupe. Bineinteles, romanasii se umfla in pene, se simt regi, sunt foarte bine tratati si li se dau niste bani pe care ii considera multi, dar pentru performanta adevarata sunt ridicoli. Bogatii fac misto de noi, ne dau 3-4, iar din cand in cand avem viziunea realitatii sub forma expresiei: “m-am simtit ca un gandac”. Dupa ce “gogomanii” pleaca, bogatii raman intre ei la adevarata “cina” care incepe din optimi.  Asta nu e o scuza pentru unii care nu ajung la struguri sa le banuiasca acreala uitandu-se la altii. Steaua a incercat si atat a putut. Vom vedea ce va face CFR Cluj. Cert este ca, pentru a scapa de gogomanie trebuie sa invatam de la bogati. Deocamdata ne multumim cu o cina…  (Cristi)

Astazi de implinesc 17 ani de la marea performanta a Stelei Rosii Belgrad (Crvena Zvezda) care a cucerit Cupa Campionilor Europeni in fata lui Olympique Marseille. Cu o echipa de vis, o adevarata selectionata iugoslava in care pe langa sarbi, jucau si doi muntenegreni, doi macedoneni, un croat si romanul Belodedici, Steaua Serbiei a intrat in istorie, la Bari, dupa loviturile de departajare incheiate de golul lui Darko Pancev. Crvena, echipa la care straluceu pe staruri ca Savicevici, Prosinecki, Jugovici, Mihailovici, Belodedici si Pancev, a fost probabil cea mai buna echipa pe care a dat-o Est-ul Europei. Dupa ce a ratat Supercupa Europei, dar a cucerit Cupa Intercontinentala, marea echipa s-a destramat in urma razboiului civil din Iugoslavia. Prosinecki, parca, isi amintea un lucru socant: jucatorii se aflau la Tokio pentru a disputa Cupa Intercontinentala, iar acasa popoarele sarbii si croatii incepeau razboiul civil…
Ramanem cu satisfactia ca din acea uriasa echipa facea parte si Miodrag Belodedici primul jucator din lume care a castigat Cupa Campionilor cu doua echipe diferite, prima cu Steaua si a doua oara cu marea sa dragoste din copilarie: Steaua Rosie Belgrad.
P.S. In prezent, din pacate, cele doua mari echipe ale Estului in loc sa se respecte, disputa meciuril “amicale” in care jucatorii se umplu de sange intr-o veritabila rivalitate balcanica…

Asa cum era de asteptat unul dintre vizitatorii dinamovisti ai blog-ului au luat atitudine fata de articolul cu finala din 1989. Iata ce a scris.

“Da.. asa e, trista amintire dar adevarata..
se implinesc 19 ani de la singurul meci in care Steaua a intalnit o Echipa cu ADEVARAT mare din acei ani cand ceauseii “dominau” Europa.. si s-a vazut: 0-4. Cat despre Valentin Ceausescu, acest Abramovici al acelei vremi, ar trebui sa aiba un regret real: ca echipele engleze nu jucau si ele in Europa in acele timpuri… Dar dupa 19ani tot mai avem ocazia sa aflam cate o noutate: “ca milanezii s-au temut de Steaua”..:)))
“

Raspuns: Adevarat, AC Milan a fost cel mai tare adversar intalnit in acea perioada. Evident italienii nu s-au temut de Steaua sa le tremure picioarele dar au fost ingrijorati inainte de meci. In cee ce priveste ironia, mentalitatea dinamovista iese iar la iveala. Pe principiu cand Steaua castiga in Liga 1 a furat, iar cand castiga in Europa are noroc, perioada 86-89 este bagatelizata. Departe de atitudinea unor adevarati dinamovisti precum Orac, Lupescu sau Parcalab care au laudat Steaua, pseudo-dinamovistii de astazi care serbeaza 10 mai stiu mai bine ce se intampla acum 20 de ani. Trist este ca si un dinamovist cu pretentii ca Andone bate campii si spune  “ce mare echipa era Kuusysi Lahti? uitand de Anderlecht si Barcelona”. Ei, iata de cine era Dinamo eliminata in 1986 in primul tur al Cupei Cupelor dupa o dubla infrangere… Nu era echipa din Anglia sau Italia, dar nici Albania nu e mai prejos. Dinamo - 17 Nentori 1-2! Curat ghinion! Mai ales ca in 1985 Dinamo fusese eliminata, evident, tot in primul tur de “puternica” Vardar Skopje. Deci, in concluzie, asa cum Dinamo 1990 a fost o echipa jos palaria asa au mai fost si altii!!!

Astazi se implinesc 19 ani de la finala de Cupa Campionilor pierduta de Steaua cu 0-4 in fata marelui AC Milan. Exista putine amintitri despre acest meci care, chiar si in cazul unei infrangeri, reprezinta totusi o finala si un titlu de vicecampioana europeana. Steaua a fost doborata de o grupare considerata de multi cea mai buna echipa de club din toate timpurile si care in semifinale a zdrobit pe Real Madrid cu scorul general de 6-1. Van Basten, Gullit, Rijkaard, Baresi, Maldini, Donadoni, Costacurta sau Tassotti erau jucatorii cunoscuti pana si de pustii de 7-8 ani din Cizma. Chiar si asa, milanezii s-au temut de Steaua. De aici si infrangerea grea. In anii precedenti, Steaua obisnuia sa efectueze cantonamente in Italia, iar toate aceste stagii se terminau cu meciuri amicale cu AC Milan. Steaua reusea sa castige aproape de fiecare data chiar daca rossonerri aveau promise si prime!. Steaua a pierdut la scor cea de-a doua finala suprema din istorie si a lasat in urma o dezamagire, pe care altii nici nu o pot imagina, traita de protectorul echipei din acea vreme, Valentin Ceausescu: “Singurul meu regret in fotbal este ca nu am mai castigat o Cupa!”  

P.S. Tot pe 24 mai, dar in 1995, arbitrul Ion Craciunescu, conducea finala Ligii Campionilor dintre Ajax si AC Milan (1-0)!

Campania electorala naste monstrii. Doar ca in loc sa mori de groaza, risti cel mult sa mori de ras. Iata cum intelege un candidat din Baia Mare sa faca orasul mare. Din doua una, ori ii place s-o scalde, ori prefera sa se dea la fund cand e groasa treaba. Ce se face insa daca baimarenii prefera dusul? Asteptam continuarea….

Cum finala Ligii Campionilor bate la usa, m-am gandit ca ar fi nimerit sa prezint cateva momente din istoria de 53 de ani ai competitiei. Puteti vedea finalele din 1970 pana in 1979, cu dominatiile impunse de Ajax si Bayern Munchen, dar si cu mare surprinza Nottigham Forrest, echipa care pana in ziua de astazi a ramas un mister. Maine, va urma un nou episod. Vizionare placuta!

Anii ‘80 ne sunt mult mai cunoscuti aduncand pentru fotbalul romanesc singurul moment de bucurie din istoria sa.

Zilele acestea am vazut pe Discovery un nou episod din documentarul “Huliganii fotbalului” realizat de actorul britanic Danny Dyer. Subiectul episodului a fost despre galeriile din Rusia incluzând si batalia “istorica” dintre fanii lui Spartak si Zenit pe care am postat-o si eu acum cateva saptamani. Interesant este ce spuneau fanii despre bataile dintre ei. De exemplu, o bataie 5 la 5 este vazuta ca un sport. Adversarii cazuti nu mai sunt atacati insistent si exista pana si rezerve. Invingatorii pot fi la final felicitati de invinsi. Totul este programat, fanii isi dau intalnire si cheama si martori care de multe ori asa cum se vede si aici inregistreaza “ispravile”. Imaginile din documentar sunt chiar cele prezentate mai jos. Un fan al lui Zenit a dat o declaratie destul de interesanta. “Imi plac fanii lui Spartak. Ies batai bune cu ei, ne intelegem unde si cand sa ne batem si imi place ca nu lovesc rau si nu te alegi cu rani prea grave. Stiu sa-si respecte adversarii”. Ca motto al episodului au stat cuvintele. “Daca te bati cu galeria adversa s-ar putea sa-ti placa si devii huligan pe viata”.
P.S. Sa le spunem si noi La multi ani voinicilor de la Dinamo care au sarbatorit pe 10 mai 11 ani de la incendierea accidentala a peluzie din Ghencea. Se spune ca orice popor isi are liderul pe care il merita. Nu stiam ca si suporterii au echipa pe care o merita….